Stim deja cu totii semnificatia notiunilor haute couture si pret-a-porter iar daca mai e cineva care nu stie voi spune pe scurt ca deseori asimilam pret-a-porter- ul oricarui kitsch pe care-l credem “bun de purtat” iar daca produsul respectiv are si ceva sclipici pe piept credem ca se se incadreaza automat in categoria “haute couture”. De asemenea, deseori se considera, in mod eronat, ca tinutele de zi sunt pret-a-porter iar cele de seara haute-couture.
Pentru cei care nu au patruns inca misterul acesta, haute couture se traduce prin “inalta croitorie” iar atributele ce i se asociaza in mod firesc sunt cele de exclusivism, unic, inaccesibil. In lume exista doar 12 case de moda care sunt recunoscute in moda legal ca avand creatii haute couture, si alte 4 cu statut de membri corespondenti. Nici una dintre acestea nu se afla in Romania. Pentru a accede la acest statut sunt de indeplinit cumulativ o serie de conditii deosebit de drastice in ceea ce priveste actul creatiei, modul de executie – 100% manual!, numarul de tinute intr-o colectie, structura atelierului, implicarea designerului. Nu exista haute couture pentru barbati.
La polul opus se situeaza pret-a-porter-ul, adica moda accesibila, destinata maselor. Intre acesti poli graviteaza luxul zilelor noastre, construit pentru un segment de clienti cu gusturi exclusiviste, cu standarde ridicate de viata si de perceptie a acesteia, cu un simt dezvoltat al unicititatii si cu un ridicat respect de sine. Pentru ei designerii creaza piese unicat, deseori personalizate, cu un grad ridicat de finisare manuala, in care croiul impecabil si tesaturile de inalta calitate sunt coordonate obligatorii. E zona de couture-a-porter – adica, “luxul bun de purtat”.
Gina Butiuc
fashion designer
