Costumul, ca parte integranta a evolutiei umane, a raspuns in fiecare etapa a dezvoltarii sociale unor functii si atributii specifice, putin diferite de la un moment la altul.

Desigur ca pot fi identificate epoci in care atentia acordata costumului a depasit limite considerate firesti sau de bun-simt insa, privind mai in profunzime psihologia individului epocii respective, cu siguranta pot fi identificate si explicatiile.

Modul de viata al omului contemporan este marcat de ritmul alert, de lipsa timpului pentru interactiune, condensarea si abstractizarea modalitatilor de comunicare toate acestea transformandu-l intr-o fiinta deseori angoasata, confuza in privinta propriei identitati,  puternic expusa si vulnerabila in raport cu ceilalti. Asa ca, dincolo de functia de comunicare si de cea estetica, costumul este un instrument de protectie – impotriva intemperiilor naturale dar si sociale – si, evident, de disimulare.

Adoptat tot mai mult si in vestimentatia feminina, costumul asa cum este el cunoscut in aria business, a devenit o veritabila armura a zilelor noastre. Impersonal si rigid, costumul barbatesc induce impresia de profesionalism, de distanta, de impenetrabilitate. In acelasi timp, amelioreaza diferentele, facilizeaza canalele, standardizeaza comunicarea. Femeile l-au imbratisat cu entuziasm vazand in el calea eficienta de acces la egalitatea intre sexe.

In sens larg, costumul este simbolul statusului social, al apartenentei la un anumit grup si, in consecinta, puternic factor de departajare.

Odata inlaturata armura, (re)devenim egali si, surprinzator, ne ramane de demonstrat, tuturor, acelasi lucru: autenticitatea ca persoane singulare. E momentul in care intervin celelalte “armuri”.

 

Gina Butiuc

fashion designer

 

sursa foto: aici

Lasa un comentariu:

*

Your email address will not be published.